Adenomul de prostata

Adenomul de prostata este intalnit intr-un procent de 20 % la barbati in jurul varstei de 40 de ani, 70 % la 60adenom de prostata de ani si 90 % la 80 de ani. Adenom de prostata poate prezenta manifestari clinice evidente, specifice sau poate evolua multa vreme asimtomatic. Diagnosticul in adenom de prostata se stabileste pe baza unor semne clinice, care aduc de cele mai multe ori pacientul la medic, a tuseului rectal si a unor analize de laborator - antigenul specific prostatic, in anumite situatii fractiunea sa libera, examenul sumar de urina (pentru o posibila infectie urinara supraadaugata). Tuseul rectal permite evaluarea dimensiunilor, formei si consistentei prostatei, palparea eventualilor noduli. Valoarea crescuta a antigenului specific prostatic, poate da informatii cu privire la evolutia adenomului de prostata, dar singura nu poate transa diagnosticul. Complicatiile adenomului de prostata sunt datorate accentuarii obstructiei cailor urinare, constand in retentie acuta de urina cu glob vezical, infectii la diferite niveluri ale tractului uro-genital (uretrite, cistite, pielonefrite, prostatite, epididimite), insuficienta renala progresiva. Pana de curand, chirurgia urologica reprezenta singura modalitate de abordare terapeutica realista a adenomului de prostata. Diversele tehnici chirurgicale utilizate sunt destul de laborioase, necesita o pregatire atenta a pacientului in perioada preparatorie, se soldeaza adeseori cu tulburari de dinamica sexuala, tulburari de ejaculare. Uneori, datorita conditiilor asociate, interventia chirurgicala poate sa fie contraindicata. In prezent, exista alternative medicale de tratament, aplicabile mai ales in tratamentul formelor usoare si medii ale acestei afectiuni.