Bulimia nervoasa

Bulimie nervoasa se refera la episoade de supraalimentare masiva care apar de obicei cand individul este singur. Bulimia este un simptom de foame excesiva, mult dincolo de necesitatile organice si cauzat de o perturbare neuropsihica. Pacienta tipica pentru sindromul bulimic este o tanara femeie in jurul varstei de 20 de ani care se plange de comportamentul alimentar asupra caruia a pierdut controlul. Adeseori prezinta zilnic episoade de bulimie insotite de suferinta psihica si urmate de vomismente autoinduse. Alimentarea haotica poate ocupa cea mai mare parte a timpului si o poate impiedica in desfasurarea normala a activitatilor sociale, ocupationale si academice. Gandurile ei se indreapta frecvent inspre alimente, dieta, forma corpului, prezentand simptome depresive, cum ar fi stima de sine scazuta, tristete, tulburari de somn, lipsa sperantei si uneori ideatie suicidara. Episoadele bulimice pot fi spontane sau planificate. In cea de-a doua varianta, poate sa viziteze deliberat magazine alimentare pentru a-si cumpara dulciuri, carne sau alte alimente. Unele femei care nu le pot cumpara, pot ajunge sa le si fure. Uneori, bulimia nervoasa poate fi asociata cleptomaniei. Intorcandu-se acasa si asigurandu-si pe cat posibil intimitatea, pacienta trece la o ingestie alimentara pana apare disconfortul abdominal care ii poate provoca dureri. Ingestia alimentara poate fi insotita initial de placere, dar, dupa un timp, alimentele isi pierd gustul si sunt ingerate cat se poate de rapid, de obicei cu sentimente coplesitoare de dezgust de sine si panica. Dupa episodul bulimic, sentimentele de vina persista si ele se pot accentua generand varsaturi autoinduse sau alte comportamente de eliberare, post sau excesul exercitiului fizic. Pentru a induce vomismentele, pacienta isi introduce degetele sau un instrument corespunzator in gat. Dupa cateva saptamani sau luni, descopera ca isi poate provoca vomismente doar prin simpla aplecare aupra chiuvetei sau toaletei, uneori cu o usoara presiune abdominala. Varsaturile au loc exact dupa episodul bulimic sau dupa o perioada scurta de timp, de obicei dupa maxim 30 de minute. Adeseori, imediat dupa varsaturi apare alt episod bulimic. Declansarea bulimiei Aparitia bulimiei este de obicei asociata interventiei unor factori stresanti, simptomul bulimic fiind precipitat de interactiunea a cel putin doi dintre factorii: * Conflicte sexuale, indeseobi cele centrate pe inceputul sau sfarsitul unei relatii afective majore; * O schimbare substantiala in ocupatie sau in localizarea geografica, astfel incat pacienta se simte dezradacinata sau in nesiguranta; * Pierderea - implicand un deces, o instrainare sau o separare de un membru al familiei sau de un prieten apropiat. Acesti factori precipitanti se adauga altor factori ca: dubii majore privind feminitatea, implicand indoieli asupra atractivitatii lor, suferinta asociata unei discrepante majore intre conceptul de sine si conceptul unei femei "ideale" stereotipe, relatii precare cu parintii, stima de sine extrem de scazuta, relatii precare cu persoane de aceeasi varsta.

Indiferent de factorii implicati, pacientele se simt ratate ca femei si proiecteaza acest aspect asupra corpului lor, tinand dieta si incercand sa-si modifice forma corpului. Starea mentala a bulimicei In propriile descrieri, bulimica foloseste adjective ca "grotesc", "gras" sau "dezgustator" si, adeseori, imaginea corporala nu corespunde realitatii, astfel incat pacienta cu o greutate normala se considera ca fiind foarte grasa. De asemenea au fost observate simptome afective, incluzand autodeprecierea, tulburarile de concentrare, pierderea interesului, lipsa de speranta, tulburarile de somn si ideatia suicidara.