De ce sunt atat de deprimat? (Depresia si anxietatea la tineri)

 Poate fi vorba despre o depresie gravă?

  Oricine poate prezenta temporar unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos, fără să fie însă grav bolnav. Totuşi, dacă mai multe simptome persistă sau dacă vreunul dintre ele este atât de pronunţat încât te împiedică de la activităţile tale normale, s-ar putea să suferi
1) fie de o boală fizică şi să ai nevoie de un examen medical complet,
2) fie de o tulburare gravă de ordin psihic — o depresie gravă.

  Nimic nu-ţi produce bucurie. Nu poţi găsi nici o bucurie în activităţi care altădată îţi plăceau. Ţi se pare că trăieşti într-o lume imaginară, ca într-o ceaţă, îndeplinind în mod maşinal activităţile cotidiene.

  Îţi lipseşte totalmente sentimentul propriei valori. Consideri că viaţa ta nu are nimic important de oferit în folosul altora şi că eşti complet inutil. Probabil că încerci un sentiment de vinovăţie.

  Schimbări totale de dispoziţie. Eşti când extravertit, când introvertit. Probabil că plângi adeseori.

  Lipsă totală de speranţă. Consideri că lucrurile îţi merg rău, că nu poţi face nimic în acest sens şi că situaţia nu se va ameliora niciodată.

  Doreşti să mori. Suferinţa este atât de mare încât, adeseori, consideri că ar fi mai bine să mori.

  Nu te poţi concentra.

Rumegi încontinuu anumite gânduri sau citeşti fără să înţelegi.

  Obiceiurile de alimentaţie sau funcţiile intestinale îţi sunt deranjate. Îţi pierzi pofta de mâncare sau mănânci prea mult. Din când în când, suferi de constipaţie sau de diaree.

  Tulburări de somn. Dormi prea puţin sau prea mult. Probabil ai, în mod frecvent, coşmaruri.

  Diverse dureri. Dureri de cap, crampe, dureri abdominale şi dureri în piept. Probabil te simţi în permanenţă obosit fără vreun motiv întemeiat.


De ce sunt atât de deprimat?


Melanie a fost întotdeauna la înălţimea idealului mamei sale despre ce înseamnă copilul perfect — până în momentul când a împlinit 17 ani. Atunci s-a retras din activităţile şcolare, nu mai accepta invitaţiile la petreceri şi nu părea să-i pese nici chiar atunci când notele ei au scăzut de la 10 la 5. Când părinţii au întrebat-o cu amabilitate ce s-a întâmplat, ea s-a înfuriat spunând: „Lăsaţi-mă în pace! Nu s-a întâmplat nimic“.

Mark, la 14 ani, era impulsiv şi ostil, cu un temperament exploziv. La şcoală era neastâmpărat şi turbulent. Când se simţea frustrat sau era furios, obişnuia să străbată locuri pustii în viteză cu motocicleta sau cobora dealuri abrupte pe skateboard-ul lui.

ATÂT Melanie, cât şi Mark sufereau de forme ale aceleiaşi boli: depresia. Dr. Donald McKnew de la Institutul american de Sănătate Mintală spune că între 10 şi 15 la sută dintre copiii de vârstă şcolară se confruntă cu alternanţe în dispoziţie. Un număr mai mic suferă de depresie gravă.

Uneori, aceste probleme au cauze organice. Unele infecţii sau boli ale glandelor endocrine, modificări hormonale ale ciclului menstrual, hipoglicemia, anumite medicaţii, expunerea la metale sau produse chimice toxice, reacţii alergice, o alimentaţie neechilibrată, anemia — toate acestea pot declanşa depresia.

Faptul de a nu fi la înălţimea aşteptărilor părinţilor îl poate deprima pe un tânăr

Tensiunea — cauza principală a depresiei


Totuşi, chiar anii adolescenţei sunt adesea sursa stresului pe plan afectiv. Neavând experienţa unui adult de a face faţă urcuşurilor şi coborâşurilor vieţii, un tânăr ar putea avea sentimentul că nimeni nu se interesează de el, deprimându-se profund din cauza unor lucruri relativ minore.

Faptul de a nu fi la înălţimea aşteptărilor părinţilor, a profesorilor sau a prietenilor este o altă cauză a melancoliei. Donald, de exemplu, simţea că trebuia să exceleze la şcoală pentru a fi pe placul părinţilor săi care aveau o instruire superioară. Nereuşind să facă lucrul acesta, el s-a deprimat şi se gândea la sinucidere. „Niciodată n-am făcut ceva bine. Întotdeauna i-am dezamăgit pe toţi“, se lamenta el.

Un sentiment de gol


În cartea sa Too Young to Die—Youth and Suicide, Francine Klagsbrun scria: „La originea multor stări de depresie pe fond emoţional se află un profund sentiment de gol cauzat de pierderea cuiva sau a ceva care a fost foarte drag“. Astfel, pierderea unui părinte prin moarte sau prin divorţ, pierderea unui loc de muncă sau a unei cariere, ba chiar şi pierderea sănătăţii fizice, pot constitui cauze ale depresiei.

O pierdere şi mai devastatoare pentru un tânăr este însă pierderea iubirii, sentimentul de a fi nedorit, părăsit. „Când mama ne-a părăsit m-am simţit trădată şi singură“, mărturisea o tânără pe nume Marie. „Universul meu s-a prăbuşit dintr-o dată.“

Imaginează-ţi, aşadar, tulburarea şi suferinţa pe care o încearcă unii tineri care sunt nevoiţi să facă faţă unor probleme familiale cum ar fi divorţul, alcoolismul, incestul, atitudinea violentă a tatălui faţă de mama lor, abuzul sexual asupra copiilor sau simpla respingere din partea unui părinte care este complet absorbit de propriile-i probleme. Cât de adevărat este proverbul biblic: „Te-ai arătat descurajat în ziua strâmtorării? Puterea ta [inclusiv capacitatea de a suporta depresia] va fi insuficientă“ (Proverbele 24:10, NW). Un tânăr ar putea în mod greşit să se învinovăţească pentru problemele familiei sale.

Recunoaşterea simptomelor


Există diferite grade de depresie. Un tânăr sau o tânără ar putea fi demoralizaţi temporar de vreun eveniment care îi tulbură. Dar, de obicei, asemenea valuri de tristeţe trec într-un timp relativ scurt.

Totuşi, dacă starea depresivă persistă, iar tânărul are o atitudine generală negativă însoţită de sentimente de inutilitate, teamă şi mânie, acestea pot evolua în ceea ce medicii numesc o uşoară depresie cronică. Aşa cum s-a putut vedea din exemplele lui Mark şi Melanie (menţionate la început), simptomele pot varia considerabil. Unii tineri ar putea avea crize de anxietate. Alţii s-ar putea simţi extenuaţi tot timpul, fără poftă de mâncare, ar putea avea probleme cu somnul, ar putea înregistra o pierdere în greutate sau să aibă o serie de accidente.

Unii tineri încearcă să-şi ascundă depresia lansându-se într-o viaţă de plăceri: chefuri la nesfârşit, promiscuitate sexuală, vandalism, beţii şi altele. „Nu ştiu exact de ce trebuie să ies din casă tot timpul“, se destăinuie un băiat de 14 ani. „Ştiu doar că, dacă rămân singur, îmi dau seama cât de rău mă simt.“ Este exact aşa cum afirmă Biblia: „Chiar în mijlocul râsului, inima poate fi mâhnită“.

Când este mai mult decât o simplă melancolie


Când o uşoară depresie cronică nu este tratată, ea se poate transforma într-o problemă mult mai serioasă — depresie gravă (vezi pagina 107). „Aveam în permanenţă sentimentul că eram «moartă» în interior“, explica Marie, o victimă a depresiei grave. „Existam pur şi simplu fără nici un sentiment. Aveam doar o teamă constantă.“ În depresia gravă, starea de tristeţe este permanentă şi poate dura luni de zile. În consecinţă, acest tip de depresie stă de obicei la baza cazurilor de sinucidere în rândurile adolescenţilor — considerate acum în multe ţări ca fiind o „epidemie ascunsă“.

Depresia gravă este cauza cea mai răspândită a sinuciderii în rândurile adolescenţilor


Cel mai persistent sentiment ce însoţeşte depresia gravă — şi cel mai mortal — este acela al unei profunde deznădejdi. Profesorul John E. Mack scrie despre Vivienne, o fată de 14 ani, victimă a unei depresii grave. După toate aparenţele, ea era o tânără perfectă ai cărei părinţi îi purtau de grijă. Totuşi, căzând pradă unei disperări profunde, ea s-a spânzurat! Profesorul Mack scria: „Incapacitatea Viviennei de a întrezări vreo posibilitate de ieşire din starea ei depresivă, de a întrezări vreo speranţă că până la urmă va scăpa de suferinţele ei constituie un element important în hotărârea ei de a se sinucide“.

Cei afectaţi de depresie gravă au, aşadar, sentimentul că starea lor nu se va ameliora niciodată, că pentru ei nu mai există ziua de mâine. Conform specialiştilor, o asemenea lipsă de speranţă conduce adesea la un comportament sinucigaş.

Majoritatea medicilor specialişti împărtăşesc părerea că victimelor depresiei grave trebuie să li se acorde ajutor de specialitate din cauza pericolului sinuciderii. De exemplu, ar putea fi necesară o medicaţie pe care numai un specialist ar putea-o prescrie.


Sinuciderea nu este însă o soluţie. Maria, a cărei viaţă devenise un adevărat coşmar, mărturiseşte: „Gândurile sinuciderii mi-au venit, desigur, în minte. Dar mi-am dat seama că atâta vreme cât nu mă sinucid mai există o speranţă“. Într-adevăr, a pune capăt la toate nu rezolvă nimic. Din nefericire, când se confruntă cu disperarea, mulţi tineri nici măcar nu întrezăresc vreo alternativă sau posibilitatea unui deznodământ favorabil. Marie încerca astfel să uite problemele drogându-se cu heroină. Ea spune: „Aveam încredere deplină în mine — atâta vreme cât eram sub efectul drogului“.

Cum să faci faţă stărilor depresive uşoare


Există modalităţi raţionale de a înfrunta stările depresive. „Unii oameni sunt deprimaţi din cauză că le este foame“, remarcă dr. Nathan S. Kline, un specialist în materie, din New York. „Cineva ar putea să nu-şi ia micul dejun şi, din anumite motive, nici masa de prânz. Apoi, pe la orele 15, el începe să se mire de ce nu se simte bine.“

Şi ceea ce mănânci poate avea importanţă. Debbie, o tânără care s-a confruntat cu sentimente de disperare, a recunoscut: „Nu mi-am dat seama că alimentele de calitate inferioară ar putea fi aşa dăunătoare dispoziţiei mele. Am mâncat multe de acest gen. Acum observ că atunci când mănânc mai puţine dulciuri mă simt mai bine“.

Alte măsuri utile: unele exerciţii fizice îţi pot ridica moralul. În anumite cazuri, ar putea fi indicat un examen medical, deoarece depresia ar putea fi un simptom al unei boli fizice.

Cum să câştigi bătălia minţii


Adesea, depresia este cauzată sau agravată de părerile negative pe care le-ai putea avea despre tine însuţi. „Când te afli printre mai multe persoane care îţi adresează cuvinte jignitoare — se plânge Evelyn, o tânără de 18 ani — începi să crezi că nu valorezi nimic.“

Gândeşte-te: Sunt oare alţii competenţi să aprecieze valoarea pe care o ai ca persoană? Apostolul creştin Pavel a fost şi el ţinta unor asemenea cuvinte. Unii spuneau că este o persoană firavă şi un slab orator. L-a făcut oare aceasta pe Pavel să considere că nu este bun de nimic? Nicidecum! Pavel ştia că lucrul important era respectarea normelor lui Dumnezeu. El s-ar fi putut mândri cu lucrurile pe care le-a înfăptuit cu ajutorul lui Dumnezeu — indiferent de ce ce spuneau alţii. Dacă şi tu îţi vei aduce aminte de reputaţia pe care o ai la Dumnezeu, starea de melancolie probabil te va părăsi.

Dar ce se întâmplă atunci când eşti deprimat din cauza vreunei slăbiciuni sau a vreunui păcat pe care l-ai săvârşit? „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, i-a spus Dumnezeu Israelului, se vor face albe ca zăpada“ (Isaia 1:18). Niciodată să nu pierzi din vedere că Tatăl nostru ceresc este milostiv şi răbdător (Psalmul 103:8–14). Dar te străduieşti şi tu din răsputeri să-ţi învingi problema? Tu trebuie să faci partea ta pentru a-ţi elibera conştiinţa de sentimentul de vinovăţie. Aşa cum spune proverbul: „Cine le mărturiseşte şi se lasă de ele [de transgresiuni] capătă îndurare“. — Proverbele 28:13.

O altă modalitate de a lupta cu deprimarea constă în a-ţi fixa obiective realiste. Pentru a fi un elev bun, nu este neapărat nevoie să fii premiantul clasei. Acceptă faptul că decepţiile sunt o parte a vieţii. Atunci când acestea survin, în loc să consideri că „nimeni nu se interesează de mine şi nici nu se va interesa vreodată“, gândeşte astfel: „Voi trece şi peste asta“. Şi nu este nimic rău în faptul de a trage o porţie bună de plâns.

A face ceva pentru alţii este o altă cale de a învinge tristeţea

Valoarea reuşitei


„Disperarea nu dispare de la sine“, spune Daphne, care a trecut cu succes peste perioadele de descurajare. „Trebuie să faci schimbări în modul de a gândi sau să te angajezi într-o activitate fizică. Trebuie să te apuci să faci ceva.“ Să analizăm exemplul Lindei care, pe vremea când se lupta din greu cu o stare de indispoziţie, a spus: „Mă apuc de cusut. Pot să lucrez la garderoba mea şi, cu timpul, uit de probleme. Aceasta îmi este de mare ajutor“. Efectuând lucruri la care te pricepi îţi poţi mări aprecierea de sine — care de obicei se află la un nivel scăzut când eşti deprimat.

Este bine, de asemenea, să te angajezi în activităţi care îţi aduc satisfacţie. Încearcă să-ţi cumperi ceva ce îţi face plăcere, joacă unele jocuri, găteşte-ţi mâncarea favorită, scormoneşte prin librării, cinează la restaurant, citeşte, rezolvă chiar cuvinte încrucişate.

Debbie a descoperit că, planificând călătorii scurte sau fixându-şi obiective minore, poate face faţă stărilor de indispoziţie. Cel mai mare ajutor însă s-a dovedit a fi acela de a întreprinde ceva pentru a-i ajuta pe alţii. „Am întâlnit această tânără care era foarte deprimată şi am început să o ajut să studieze Biblia, relatează Debbie. Aceste discuţii săptămânale mi-au dat prilejul să îi explic modul în care şi-ar putea învinge stările depresive. Biblia i-a oferit o speranţă reală. Lucrul acesta m-a ajutat în acelaşi timp şi pe mine.“ Întocmai cum a declarat Isus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“. — Faptele 20:35.

Vorbeşte cu cineva despre problema ta


„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte“ (Proverbele 12:25). „Un cuvânt bun“ spus de o persoană înţelegătoare poate face mult. Nici un om nu îţi poate citi în inimă, aşa că deschide-ţi-o în faţa cuiva în care ai încredere şi care are capacitatea de a te ajuta. „Prietenul adevărat iubeşte oricînd şi în nenorocire ajunge ca un frate“, spun Proverbele 17:17. „Cînd te închizi în tine este ca şi cînd ai purta o sarcină grea de unul singur“, spune Evan, în vîrstă de 22 de ani. „Dar cînd discuţi problema cu cineva competent în a-ţi oferi ajutor, sarcina devine mult mai uşoară.“

Eu am încercat deja aceast lucru, ai putea spune, şi tot ce am primit a fost o lecţie pentru a privi la partea frumoasă a vieţii. Unde ai putea, aşadar, găsi pe cineva care să nu fie numai un ascultător plin de înţelegere, ci şi un sfătuitor obiectiv? — Proverbele 27:5, 6.

Unde poţi găsi ajutor


Începe prin ‘a-ţi da inima părinţilor tăi. Ei te cunosc mai bine decît oricine altcineva şi te-ar putea ajuta de multe ori, dacă le permiţi. Dacă constată că problema este gravă, ei pot interveni să primeşti chiar un ajutor din partea unui specialist.

Una dintre cele mai bune modalităţi de a face faţă deprimării este să vorbeşti cu alţii şi să-ţi descarci inima

 

Puterea care depăşeşte normalul

O relaţie de prietenie personală cu Dumnezeu te poate ajuta să faci faţă depresiei grave


Însă cel mai puternic ajutor pentru a înlătura deprimarea este ceea ce apostolul Pavel a numit „puterea care depăşeşte normalul“, putere ce vine de la Dumnezeu (2 Corinteni 4:7, NW). Ea ne poate ajuta să luptăm împotriva depresiei dacă ne sprijinim pe el (Psalmul 55:22). Prin spiritul său sfînt, el îţi dă o putere care depăşeşte resursele tale normale.

Această prietenie cu Dumnezeu este într-adevăr liniştitoare. „Cînd am perioade de tristeţe, a spus o tînără femeie pe nume Georgia, mă rog mult. Eu ştiu că Dumnezeu pregăteşte o cale de ieşire, indiferent de gravitatea problemei cu care mă confrunt.“ Daphne aprobă, adăugînd: „Îi poţi spune lui Dumnezeu totul. Chiar dacă nici un om nu te-ar putea înţelege, tu îţi poţi deschide inima înaintea lui ştiind că el te înţelege cu adevărat şi îţi poartă de grijă“.

Prin urmare, dacă eşti deprimat, roagă-te lui Dumnezeu şi caută pe cineva înţelept şi înţelegător căruia să-ţi dezvălui sentimentele.



Întrebări pentru discuţie


□ Care sunt unii factori ce i-ar putea cauza unui tânăr stări depresive? Te-ai simţit vreodată deprimat?

□ Ai putea identifica simptomele unei uşoare depresii cronice?

□ Poţi recunoaşte depresia gravă? De ce este aceasta o boală atât de gravă?

□ Enumeră câteva modalităţi de a învinge melancolia. S-a dovedit eficientă vreuna dintre acestea?

□ De ce este atât de important să discuţi cu cineva problema când eşti foarte deprimat?
Revista Treziti-va!