ARAHNOFOBIA - FRICA DE PAIANJENI

Arahnofobia este denumirea stiintifica a fricii de paianjeni. Este cea mai comuna fobie de vietuitoare pentru care pentru multe persoane are efecte mai mult sau mai putin intense. Diferiti oameni sufera in mod diferit - fapt care nu poate fi inteles ca o reactie rationala de catre cei care nu sufera de fobii. Persoana in cauza reactioneaza intens la cel mai mic semn al fobiei cauzate de animal. Fobiile pot fi cauzate de multe animale, insa paianjenii sunt cauza cea mai des intalnita. Fobiile nu au legatura cu persoanele mai fricoase sau cu cele cu un IQ sub medie. Persoanele care sufera o forma mai serioasa nu pot intra intr-o camera inainte ca o alta persoana sa verifice spatiul de paianjeni. Frica de paianjeni are o istorie indepartata, incepand cu primii ani ai erei noastre, cand zone din Abissiania au fost abandonate din cauza unei "ciumi a paianjenilor". In cazul oamenilor primitivi, frica de paianjeni nu este intalnita regulat. In timp ce africanii au in general o frica de paianjeni mari, in cazul indienilor amazonieni, aceasta fobie nu se intalneste. Indienii Piaroa chiar mananca paianjenii mai mari, considerandu-i o delicatesa. Ei nu sunt singurii care apreciaza astfel de placeri gastronomice. In decursul istoriei europene sunt dovezi care atesta ca diferiti indivizi iubeau aceste vietati intr-atat incat se delectau si cu gustarea lor. Autorul francez Reaumur povesteste de o tanara care manca totii paainjenii pe care ii gasea. Exista si dovezi scrise care sugereaza ca o femeile Maria Schurrman a fost foarte atasata de ei, motivannd ca zodia sub care se nascuse ar putea fi o explicatie a obiceiului ei. Mai mult femeile aveau astfel de gusturi epicureane.

W. S. Bristowe, autorul cartii "Lumea paianjenilor" declara ca a incercat sa manance o tarantula gatita, insa a fost surprins de o doamna Jennifer Walker care l-a asigurat ca paianjenii comuni din Anglia sunt foarte gustosi in stare proaspata. Ea a mancat unul dupa ce i-a fost refuzata sugestia, apoi el s-a supus uzantei. Paul Hillyard spune ca in 1950, cand 18.000 de copii au fost intrebati care este animalul pe care il plac cel mai putin, paianjenii au iesit pe locul 2, cu 10%, dupa serpi. In 1988 primul loc a fost luat de "sobolani", paianjenii ramanand pe acelasi loc 2. Cercetatorii au identificat 3 componente ale fobiei: -experienta fricii -reactii fiziologice (transpiratie, ritm cardiac) -reactii motorii (imobilizare sau fuga) Exista o acceptare generala a teoriei conform careia fobiile pot fi influentate si de factorii ereditari. Tratamentul cel mai des folosit in acesta avesiune este cel comportamental. Acesta implica un amestec de educatie si experienta, cei mai multi arahnofobi (majoritatea oamenilor) au putine cunostinte legate de paianjeni, invatarea ajutand suferindul sa-si foloseasca propria gandire pentru a cotraataca emotivitatea crescuta.Familiarizarea sau experienta au un efect similar, dand oamenilor oportunitatea sa castige dovezi perceptuale ale paianjenilor ca fiind inofensivi. Arahnofobia (frica de paianjeni) numara cele mai multe victime in randul femeilor (peste 50%), dar nu-i iarta nici pe barbati (10%). Nu conteaza ca este vorba despre un paianjen minuscul sau despre unul urias, prezenta lor ii face pe arahnofobi panicati, ii ia ameteala si nu mai pot respira.