AGORAFOBIA - teama de a călătorii

Agorafobia reprezinta o teama de se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa, etc. De obicei agorofobicii traiesc cu impresia ca vor lesina sau isi vor pierde controlul in acele situatii din care nu pot iesi si ca nimeni nu ii vor ajuta. Aici exista o contradictie pe care putini agorofobici o constientizeaza. Desi locurile care le produc teama sunt pline de oameni ei sunt convinsi ca nu pot primi ajutor in cazul in care isi vor pierde controlul. Agorafobia este definita ca frica de spatii deschise dar ea se extinde, de fapt, asupra oricarui loc din afara casei sau a zonei pe care o persoana il considera sigur : mijloace de transport in comun, piete, magazine mari si aglomerate, poduri, in general orice loc din care persoana ar avea dificultati sa iasa daca ceva rau s-ar intampla . Acest ceva rau imbraca sensuri diferite. Pentru o persoana care face atacuri de panica, ceva rau inseamna "O sa fac un atac de panica !" si, adesea, tulburarea de panica netratata se complica cu agorafobie. Pentru altcineva poate sa existe teama ca in cazul unui accident sau incendiu nu poate sa paraseasca locul respectiv. Suferinzii de agorafobie evita sa mearga in locurile mentionate anterior sau merg doar insotiti. Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede. De obicei agrobofobia se invata pe fondul unui atac de panica si astfel subiectul asociaza situatia cu declasarea simptomelor atacului de panica. Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze producerea atacului de panica, fapt ce ii creaza o mare tensiune in momentul in care se apropie de locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, e foarte posibil ca atacul de panica sa se declanseze cu adevarat. De cele mai multe ori, subiectii agorafobici traiesc cu teama ca se vor declansa senzatiile specifice atacului de panica: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteli, palpitatii, senzatia ca se inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, dureri musculare, sentimentul de izolare si de irealitate, intunecarea vederii, precum si dorinta imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in siguranta. Netratata, boala poate sa evolueze pana acolo incat individul sa nu mai plece in concediu, in alt oras sau chiar, in cazurile mai grave, la cateva strazi departare de casa de teama sa nu i se faca rau. Cu timpul aceste persone se izoleaza in casa si nu mai vor sa iasa de frica sa nu le fie rau.

Ajung sa depinda astfel de rude, de familie care trebuie sa le faca cumparaturile deoarece acesti oameni prefera sa ramana flamanzi decat sa-si paraseasca domiciliul pentru o ora sau doua.