ATACUL DE PANICA

Atacul de panica este o tulburare in care elementul central este frica, uneori paroxismala. Spaima este neasteptata (apare brusc) si nu este cauzata de ceva anume. In atacul de panica cu agorafobie, anxietatea se declanseaza cand pacientul se afla in locuri deschise, piete, intersectii etc. Uneori atacul de panica este declansat de situatia in care subiectul ramane singur acasa. Pacientul simte neliniste, agitatie, frica puternica, stari de rau ( scurtarea respiratiei, sufocare, greata, ameteli, dureri, varasaturi, palpitatii, tahicardie etc) si senzatia unui pericol iminent - cei mai multi subiecti apeleaza la serviciile medicale de urgenta crezand ca vor face un atac de cord sau vor muri. Caracteristica principala a acestui pacient este pelerinajul prin spitale, mersul de la un doctor la altul. Studiile recente arata ca tulburarile anxioase sunt cele mai frecvent intalnite in populatia generala, fobia simpla fiind cea mai comuna tulburare anxioasa in populatia generala, iar atacul de panica este cel mai frecvent printre oamenii care solicita tratament. Aceste tulburari au o componenta genetica, deoarece sunt mai frecvente printre rudele biologice de gradul unu ale oamenilor cu aceste tulburari decat in populatia generala. Cauzele anxietatii sunt multiple, in fuctie de teoria la acare adera spacialistul respectiv: - refularea (trimiterea in inconstient) impulsurilor inacceptabile (Freud) - reprimarea ostilitatii copilului care nu-si poate exprima agresivitatea atata timp cat este neajutorat si izolat intr-o lume dusmanoasa (Horney) - trauma suferita de copil la nastere, anxietatea de separare fiind prima experienta afectiva a noului nascut (Rank) - tema copilului de dezaprobarea mamei (Sullivan) - fricile si sentimentul de culpabiliate al mamei pot constitui cauze primare ale tuturor disfunctiilor in sfera comportamentului copilului (Rado) Anxietatea este un simptom prezent aproape in toate cazurile care se prezinta la terapie: - alcoolicii cronici- au un nivel de anxietate mai ridicat decat cel considerat normal - fumatorii- au un nivel de anxietate mai ridicat decat cel considerat normal - exista o stransa corelatie intre anxietate si prezenta unor vise terifiante sau a altor dificultati de somn precum si a tulburarilor sexuale - cuplurile care ajung la divort au grad inalt de anxietate - persoanele care au tendinta de a se imbolnavi de boli somatice, inclusiv cancer, au o anxietate mai mare Francine Shapiro este un psihoterapeut celebru la ora actuala, a carui metoda de terapie este in voga in marile centre psihoterapeutice occidentale. MISCAREA OCHILOR DE DESENSIBILIZARE SI REPROCESARE (EMDR) sau METODA SAPHIRO este o forma de psihoterapie scurta, cu sedinte de 90 minute in cure de 3 sedinte pentru un singur atac de panica-trauma recent (a) si cure de la 6-20 sedinte pentru atacuri multiple si vechi. EMDR este indicata in stresul posttrauimatic ( decesul unei persoane apropiate, accident, victima viol agresare fizica), tulburarile stresului ( insomnie, nevroza cardiaca, colon iritabil, boli de piele cu etiologie psihica, obezitate), inhibitie si blocaj ( depresie, atac de panica, agorafobie, fobii) Contraindicatii sunt in cazul tulburarilor cardiace si respiratorii. In timp ce miscarea ochilor, sau alt stimul, este folosit si a fost investigat, este important sa nu se minimizeze complexitatea intregii metodologii a EMDR. Acesta metodologie este impartita in 8 etape : -istoria clientului si planificarea tratamentului -pregatirea pentru EMDR -evaluarea tintei- in care pacientul isi alege o anumita amintire si cea mai nelinistitoare imagine asociata acesteia. Terapeutul ajutand clientul sa asocieze acestei imagini un gand, o atitudine pozitiva. -desensibilizarea si reprogramarea -instalarea cognitiva a unei definitii proprii pozitive -scanarea corporala -incheierea -reevaluarea. Ipoteza de la care porneste Saphiro este aceea ca noi functionam disociat ( cand cu o emisfera cerebrala, cand cu alta). Astfel, emisfera stanga- dominanta pentru dreptaci si invers, este sediul gandirii analitice, testarii realitatii, tacticii, planificarii, evaluarii, spiritului critic, controlului voluntacr, gandirii evenimentelor trecute si viitoare. Emisfera dreapta este sediul automatismelor, sugestibilitatii, sensibilitatii, intuitiei, vizualizarii. In starile de meditatie, relaxare sau transa hipnotica se produce o comutare de la emisfera stanga dominanta la emisfera dreapta.

Traumele, stresul creeaza blocaje, clivaje si disocieri importante intre cele doua emisfere cerebrale. Saphiro si-a propus o functionare globala, o armonizare a emisferelor cerebrale prin asocierea miscarii ochilor cu sunete, a inducerii unei stari modificate de cunostinta. METODA SAPHIRO actioneaza pe trei planuri la nivelul fiecarei emisfere - arheocortex ( creierul primitiv) prin miscari - paleocortex prin activarea emotional-afectiva - neocortex prin vizualizarea amintirilor, imaginilor si intelegerea semnificatiilor dintre ele In plus, deoarece fiecare trauma este insotita de ganduri negative se realizeaza o schimbare a acestor ganduri impreuna cu inducerea unei stari de relaxare. Avantajele acestei metode sunt durata scurta, neasocierea cu tratament medicamentos, modificarile la nivelul functionarii emisferelor cerebrale si vindecarea traumelor in serie.