Ciupercile

Cele comestibile sînt utilizate în alimentaţie dar şi în farmacologie. Conţinutul ciupercilor în factori nutritivi este remarcabil: 30-40 la sută din greutatea lor uscată sînt proteine (carnea are 15-25 la sută). Ciupercile mai conţin cam toate elementele minerale necesare organismului uman, precum şi vitaminele A, B1, B2, C, D. De aceea, au ca principale însuşiri stimularea organică şi cerebrală, precum şi remineralizarea organismului. Consumul ciupercilor este indicat în caz de anemie, oboseală fizică şi intelectuală, demineralizare, în necesarul de proteine adaptat regimurilor fără carne, zise uremice. Se utilizează crude în salate, fierte în supe şi alte cunoscute mîncăruri. Cele mai cunoscute ciuperci comestibile ar fi Ciuperca albă, Pleurotus, Opintici (ghebele). O mare grijă o cere amestecul de ciuperci de pădure, în care se pot strecura şi ciuperci toxice. Toxinele din ciuperci sînt cele mai puternice din lumea plantelor şi orice depăşire de doză este absolut mortală. Este plină de asemenea cazuri, mai ales spre toamnă, întreaga mass-media. Aceasta pentru că speciile de ciuperci ortăvitoare nu sînt prea bine cunoscute.

De mult, ţăranii, fie şi neştiutori de carte, cunoşteau de la bătrîni ciupercile otrăvitoare, ba chiar aveau şi remedii ca antidot în cazul consumării accidentale a acestora.

Proprietati:

- stimulenti organici si cerebrali
- remineralizanti

Indicatii - uz intern:

- anemie, oboseala
- demineralizare
- regimuri fara carne (obezitate)

Mod de folosire - uz intern

In functie de specie:
- crude (in salate)
- fierte
- fripte