Dupa sarcina: Cei 12 pasi de la sugarul neajutorat la copilul neastamparat

 Cei 12 pasi de la sugarul neajutorat la copilul neastâmpărat
(dezvoltarea neuropsihologica si psihosociala a copilului)

Copilul s-a nascut deja.
Ce E NECESAR SA STITI ca să-i asigurati o dezvoltare psihofizica si intelectuala sanatoasa?
Primul an de viata este cel mai important pentru dezvoltarea ulterioara a copilului si pentru devenirea lui ca personalitate. Acum îsi au începutul toate functiile psihice care îl fac pe copil sa devina OM: senzatiile (auzul, vazul, mirosul, gustul, pipaitul etc), perceptiile, memoria, imaginatia, gândirea, vorbirea, activitatea motorie/ de miscare, activitatile reglatorii (atentie, reactii afective) si conduite/ comportamente. Aceasta dezvoltare este determinata de adultul din preajma lui, de eforturile depuse de acesta.

Pentru a observa si a forma activ dezvoltarea psihofizica si intelectuala a copilului va puteti folosi de Programul special de observari - planul general de actiuni educationale, în acest program sunt descrise priceperile si deprinderile care apar la copil la vârsta respectiva. Termenele aparitiei noilor calitati psihice sunt conventionale/ medii din punct de vedere statistic, de aceea retinerile sau de-pasirile neînsemnate nu trebuie sa va îngrijoreze sau sa va provoace nedumeriri.

Micutii nu sunt niste masini: înca de la început ei sunt personalitati individuale, de aceea, dezvoltarea lor nu poate fi identica. Asadar, nu va nelinistiti daca copilul dvs. nu se târăste sau nu alearga la timpul „potrivit". Si înca ceva foarte important: copilul vine pe aceasta lume nu pentru a satisface dorintele parintilor.

Acceptati copilul asa cum este el.


El are calea sa proprie de dezvoltare, ritmul si particularitatile sale proprii în viata, si cu cât mai devreme veti întelege aceasta si veti trage hotarul dintre dvs. si copil, cu atât mai repede veti dezvalui individualitatea copilului si cu atât mai bine el va creste si se va dezvolta.
Recunoasterea individualitatii copilului de la nastere este principala lege psihologica aunei bune educatii.
Indicatiile (micul ghid) din urmatoarele pagini va ajuta sa apreciati corect dezvoltarea copilului dvs.

Spre sfârsitul primei - începutul lunii a doua de viata (la unii un pic mai
târziu) la copil apare asa-numitul „complex de înviorare": daca dvs.

sau altcineva pe care copilul îl cunoaste foarte bine va apropiati de el si îi vorbiti dragastos, copilul începe sa dea violent, dar bucuros din mânuţe, din picioruse, emite sunete de parca ar vrea sa spuna: „ia-ma în brate, strânge-ma la piept, joaca-te cu mine, vorbeste-mi..." Prin aceasta copilul va spune ca se simte bine si cere atentie, comunicare. E primul semn ca copilul devine o fiinta sociabila, capabila sa stabileasca contacte de comunicare cu cei din jur. E cel mai important semn ca dezvoltarea psihica a copilului decurge normal.

Complexul de înviorare marcheaza sfârsitul perioadei de nou-nascut

Auzul.
Din primele zile ale vietii atrageti atentie la auzul copilului. S-a constatat ca înca din uterul mamei copilul aude voci, sunete muzicale. Copilul deosebeste deja vocea mamei de altele: o percepe nu numai cu urechea, ci cu întreg corpul asa-numita „conductibilitate" a tesuturilor (marele compozitor Beethoven, când si-a pierdut auzul, asculta muzica cu tot corpul, îmbratisând pianul). La primul contact cu dvs. imediat dupa nastere copilul va recunoaste vocea ca ceva foarte apropiat. Din primele zile de viata -aproximativ prima saptamâna copilul înca nu aude destul de bine. Nervul auditiv se va dezvolta pe parcursul primului an; respectiv si auzul la micut se formeaza treptat, în legatura cu aceasta nu e cazul sa umblati prin camera „în vîrful degetelor" din teama sa nu-l deranjati pe copil. Din contra: straduiti-va sa-l „scaldaţi" în sunete atunci când el nu doarme. Vorbiti cu el cât mai des.

Retineti:
copilul deosebeste foarte bine intonatiile, tonalitatea severa de cea gingasa; e bine ca în aceste minute în casa sa cânte muzica: o muzica usoara, linistita, ceva din clasici, cu un desen melodic usor de perceput · Jocuri pentru auz.

De la 3 luni copiii gasesc captivant tot ce face zgomot.
-   Soptiti-i ceva la ureche si „rontaiti-i" lobul urechii.
-   Sunati dintr-un clopotel pentru a-i atrage atentia.
-   De la 3 luni ceasurile muzicale si jucariile zornaitoare îl fascineaza. Observati daca micutul aude bine. Asezati-va cam la 2 m de el, astfel încât la început sa nu va vada. Sunati acum dintr-un clopotel. Copilul care aude bine se va întoarce în directia de unde vine sunetul.

Vazul. Copilul vede din prima zi, dar distanta, dimensiunile, directia le apreciaza treptat; recunoaste foarte bine fetele/persoanele si deosebeste expresia severa de cea gingasa, linistita a fetei. La început multi copii au strabism (necoordonarea globilor oculari: se uita crucis, sunt şasii) - doar spre vârsta de 3 luni copilul poate sa-si miste sincronic ochii si vede colorat. · Jocuri pentru vaz. Un joc mobil deasupra parutului îi înveseleste pe toti copiii.

Ei urmaresc cu atentie tot ce se misca în câmpul lor vizual.

-   Faceti grimase. Pe lânga faptul ca acestea îl amuza, copilului îi place sa „citeasca" fete diferite si chiar sa le imite;
-   Chiar din primele zile de viata pentru 1-2 minute de 2 ori pe zi (o frecventa mai mare 1-ar obosi pe copil) legati de mânuţa copilului un balon rosu pe care copilul, prin miscari întâmplatoare, sa-1 faca sa se miste. Foarte repede micutul va „prinde" legitatea si va misca aceasta mâna, jucându-se cu balonul, mai frecvent decât cu cealalta. Peste l -2 min. schimbati balonul la cealalta mâna.
Cu aceste jocuri îl puteti testa daca vede bine. Pe la 3-4 luni copilul urmareste cu privirea un obiect care se misca.

Pielea este cel mai important organ al simtului, de aceea contactul intensiv al corpului este foarte important pentru cei mici, iar dezmierdarea reprezinta hrana sufleteasca. Când copilul se afla în stare de veghe, el are nevoie sa-si simta corpul, sa sesizeze atingeri de pielea lui. Aceasta este necesar atât pentru formarea/dezvoltarea corecta a organelor de simt, cât si pentru orientarea corecta în spatiu. Daca copilul nu doarme, luati-l cât mai des în brate, culcati-l pe pieptul dvs., mângâiaţi-l, suflati usurel pe pielea lui.

Apropierea fina a corpului copilului de cel al mamei sau masajele frecvente facute de mama îi mijlocesc (transmit) copilului sentimentul de siguranta si de ocrotire. Un atare comportament este foarte indicat pentru tatici, mai ales în primele luni de viata a copilului pentru formarea sentimentului patern, pentru apropierea copilului de
tata si a tatalui de copil (la mama „instinctul matern" este format deja la luna a 6-8 de graviditate).

Pe lânga faptul ca este foarte sanatos, un atare „masaj", contactul frecvent „piele la piele", duce de asemenea la stabilirea unei afectivitati pozitive dintre mama/ tata si copil, a unei strânse legaturi sufletesti si, în ultima instanta, la o dezvoltare intelectuala buna.
·    Jocuri pentru simtul pielii (cutanat).
-   Luati mânile copilului între ale dvs. si duceti-le deasupra fetei .lui. Determinati-l sa-si descopere propriul corp.
-   Apropiati-va respiratia usor de burtica sau de funduletul copilului: asta îi place si râde de satisfactie.

·   Jocuri pentru pipait. Pe la 3 luni copilul îsi descopera minutele.
-   Dati copilului diverse materiale pentru ca sa le pipaie. Acest simt se poate dezvolta cel mai bine în gurita.
-   Dati copilului în mâna jucaria pe care el poate s-o duca si la gura.
Planul general de actiuni
Dupa ce a luat masa asezati copilul pe burta pentru 5-10 min., repetând aceasta procedura de 3-4 ori pe zi. In aceasta poza copilului îi vine mai usor sa controleze miscarile capului. Atrageti atentia copilului la jucariile sunatoare atingându-le cu mânuta lui. Nu atârnati jucariile prea departe de el - copilul trebuie sa le ajunga, înca un moment: ele nu trebuie sa scoata sunete stridente. E bine când printre obiectele atârnate sunt si jucarii-pasari, jucarii-animale, jucarii-oameni (papusi) etc. Aratati-i copilului jucarii sunatoare simple si dcplasati-le încet în fata ochilor lui la distanta de 20-30 cm, (nu însa mai departe de 90 cm), obtineti ca el sa le urmareasca cu privirea.

Conversati cu el duios. Faceti pauza dupa câteva fraze rostite, repetati/pronuntati propriile lui sunete (a, o, c ctc.). Nu-i încurcati atunci când el vocalizeaza singur. Zâmbiti-i copilului.
Comunicati cu copilul simplu si clar, rasfoiti împreuna cu el cartile cu desene, povestiti-i ce e desenat si puneti întrebari de tipul: „Ce este?", „Unde?", „Arata..."

DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE A COPILULUI LA PRIMUL AN DE VIATA


                                                      Dr. Ludmila Ciocîrla