Boli ale coloanei vertebrale - scolioza

Boli ale coloanei vertebrale - scolioza

Curburile coloanei vertebrale

 

Coloana vertebrala are directie verticala, insa nu este dreapta. In lungimea sa, ea prezinta curburi, unele in plan sagital, cunoscute sub numele de curburi antero-posterioare, si altele care pot fi observate in plan frontal, cunoscute sub numele de curburi laterale. Curburile antero-posterioare ale coloanei vertebrale reprezinta un caracter specific omului si aparitia lor este legata de mersul biped. Ele au un rol important in pastrarea pozitiei normale a corpului, atit in pozitie satatica, cit si in mers, avind si rolul de a amortiza anumite forte exercitate asupra coloanei vertebrale. Din cauze variate, curburile coloanei vertebrale isi pot schimba raza de curbura, devenind mai accentuate si dind stari patologice, care deformeaza coloana vertebrala.

Ce este scolioza

Scolioza (scolios in greaca) reprezinta o deformare tridimensionala a coloanei vertebrale (in trei planuri), ce poate sa apara in zona cervicala, toracica sau lombara, antrenind torsiunea uneia sau mai multor vertebre si provocind deformari ale toracelui, ale abdomenului sau ale zonelor paravertebrale (din apropierea vertebrelor). Scolioza poate fi structurala, cind coloana este curbata, si rotita si nestructurala, cind coloana este numai curbata. Medicul ortoped defineste scolioza prin localizarea, directia si magnitudinea curburii si, daca e posibil, prin cauzele ei. Gravitatea scoliozei este determinata de marimea curburii si de unghiul de rotatie al trunchiului (ATR).

Tipuri de scolioze

Scolioza cea mai frecventa este cea de tip idiopatic (70 la suta din cazuri), adica determinata de cauze necunoscute. Desi scoliozele idiopatice au o cauza genetica, nu s-au identificat pina acum genele responsabile de aparitia si agravarea scoliozei.

Scoliozele idiopatice ating in special fetele. In general, pentru scoliozele idiopatice exista predispozitii familiale (intr-un caz din trei). O alta forma de scolioza este cea congenitala, determinata de o imperfectiune vertebrala. In sfirsit, cea de-a treia forma de scolioza este cea hipotonica, determinata de paralizia musculara (in caz de poliomielita, infirmitate motorie cerebrala) sau de distrofie musculara.

Incidenta scoliozelor

In cazul scoliozei idiopatice, aparitia acesteia se poate situa incepind de la nastere, sau poate surveni intre 1 si 3 ani (scolioza infantila), intre 3 si 12 ani (scolioza juvenila) care poate fi de 3 tipuri: scolioza juvenila I (intre 3 si 6 ani), juvenila II (intre 6 si 9 ani) si juvenila III (intre 9 si 12 ani). Scolioza idiopatica poate sa apara si dupa 12 ani, pina la maturitatea oaselor (scolioza adolescentilor). Riscul agravarii scoliozelor se mareste cu cit acestea sint mai precoce. Statistic, scolioza predomina la adolescentii de sex feminin (72 la suta), iar scoliozele severe apar in proportie de 10:1 la fete (fata de baieti). Scoliozele devin aparente in perioada de crestere rapida a pubertatii (existind forme infantile si juvenile). In cazul scoliozei hipotonice, aceasta debuteaza imediat ce hipotonia antreneaza un dezechilibru lateral al centurii pelviene, cu riscul unei agravari in momentul pubertatii.

Forme topografice

Scolioza idiopatica este cel mai adesea o scolioza de tip toracic (drept sau sting) sau scolioza cu o dubla curbura toracica, mai rar sco-lioza cu convexitate toraco-lombara globala sau scolioza cu convexitate lombara dreapta sau stinga. Scoliozele de origine neurologica sau neuromusculara formeaza, prin hipotonie, o mare curbura toraco-lombara dreapta sau stinga.

Factori de risc

Pot aparea dureri ale coloanei in cazul unor activitati prelungite, ce implica pozitia sezind sau pe cea in picioare. O data cu curbarea laterala a coloanei (in forma literei C), poate sa apara o curba compensatorie (de forma literei S), pentru mentinerea echilibrului. Scoliozele severe pot provoca si probleme respiratorii. Un important factor de risc este marimea curburii: cu cit aceasta este mai mare, cu atit creste si riscul. La o curbura de 20 grade, numai 20 la suta din cazuri progreseaza. La 30 grade, factorul de risc ajunge la 60 la suta, iar la o curbura de 50 de grade, riscul este de 90 la suta.

Cum se face depistarea

Diagnosticarea se face prin examinare fizica sistematica, in special in scoala primara sau secundara (intre 11 si 13 ani la fete si intre 13 si 15 ani la baieti), prin teste efectuate de medicul pediatru, in special in cazul adolescentilor suspectati de scolioza. In cazul identificarii scoliozei, radiografierea cu raze X este obligatorie. Radiografiile pun in evidenta atit gradul si severitate a scoliozei, cit si aparitiile unor alte deformari ale coloanei: cifoza (curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica provocind cocoasa) sau lordoza (curbarea excesiva a coloanei in regiunea lombara, provocind dureri de sale).

Tratamentul nechirurgical al scoliozei

Tratamentul scoliozei variaza in functie de tipul scoliozei (daca este ideopatica, sau legata de o hipotonie de origine neurologica sau neuromusculara). Toate formele de scolioza necesita un tratament, imediat ce agravarea este pusa in evidenta. In cazul in care scolioza este evolutiva si ea depaseste 15 grade, este necesara kinetoterapia. In cazul unei scolioze evolutive, ce depaseste 20 de grade, aceasta este insotita de tratament ortopedic (corset), pentru prevenirea agravarii curburii. Kinetoterapia este importanta, pentru intarirea musculaturii, in conjunctie cu purtatul corsetului. In plus, exercitiile au un rol benefic pentru sanatatea pacientilor: mobilitate, musculatura, flexibilitatea coloanei. Corsetul cel mai des utilizat este cel de tip Milwaukee, ce trebuie purtat 24 de ore din 24 fiind suportat cu destula greutate de catre pacienti. Trebuie mentionat faptul ca un corset nu indreapta curbura coloanei, el putind stopa numai cresterea (agravarea) acesteia.

Alte tipuri de corsete sint: corsetul Boston, folosit in cazul scoliozelor lombare sau toraco-lombare evolutive, corsetul de tip Cheneau, folosit in special in cazul scoliozelor juvenile III, corsetul 3D (aflat in faza de experiment), folosit in cazul scoliozelor evolutive de 15-30 de grade etc.

Tratamentul chirurgical al scoliozei

Tratamentul chirurgical este de obicei recomandat in cazul in care curbura coloanei depaseste 50 de grade (respectiv 40 de grade pentru adolescentii aflati in perioada de crestere). Scopul operatiei este de a indrepta coloana, cit de mult si sigur posibil, si de a mentine corectia. Acest obiectiv este indeplinit prin fuzionarea vertebrelor de-a lungul coloanei si sprijinirea acestora cu o instrumentatie adecvata (tije, cirlige, racorduri).