Cum sa ne hranim ca sa nu ne imbolnavim

Cum sa ne hranim ca sa nu ne imbolnavim

Mijlocul cel mai potrivit spre a ne mentine sanatatea si a ne prelungi viata este o alimentatie corecta. In vremurile vechi (in epoca primitiva si apoi chiar in antichitate), oamenii nu stiau ce este acela rafinament culinar.

La inceput, oamenii primitivi se multumeau cu cite o radacina, citeva fructe, mai tirziu cu o bucatica de carne (cruda sau fripta). Evoluind, omul a ajuns la anumite diferentieri: mincarea zeilor nu se asemana, spre exemplu, cu cea a Hecatei-zeita mortilor (aceasta mincare era oferita la raspintii, pe mese speciale, ca ofranda pentru morti. Din ea nu minca nici un muritor).

Anticii stiau ca un filosof nu trebuie sa manince la fel cu un cioban, un ostean sau un muncitor cu bratele. Regimul era diferentiat dupa efortul si specificul muncii. Filosoful se hranea cu fructe, piine, ierburi aromate, vin sau mied si esente de plante de leac. Aceste mincaruri simple faceau constiinta sa fie limpede si curata, iar sufletul se desfata cu discutii elevate.

n Ciobanul avea o anume hrana: brinza de oaie, piine aromata si un vin usor de struguri, abia fermentat (un fel de tulburel). Cu asemenea mincaruri, defel pretentioase, organismul devenea rezistent la efort fizic, cu rezerve de forta, atit de necesare in viata aspra de pastor.

n Soldatul sau un muncitor cu bratele (taran, mestesugar) prefera sa manince, in primul rind, un fel de pasat din cereale, placinte fel de fel, piine, brinza sarata sau dulce, miere. Carnea era consumata mai rar, doar la ocazii speciale. Anticii considerau ca singele din carne si felul cum se procura ea (prin uciderea unei fiinte vii, animal, pasare) fac ca acest fel de mincaruri sa dea un plus de agresivitate, sau dimpotriva, de apatie si subordonare vointei altora.

Carnea in exces era considerata cauza pentru care cei ce o mincau nu puteau gindi limpede, independent.

n Filozoful Pitagora (secolul al V-lea i.Hr.) era inchinat zeului Apolo. Acest zeu era, la grecii antici, din neamul Hiperboreenilor (popor nordic) si era singurul zeu care nu primea sacrificii singeroase. Hiperboreenii (intre care se includeau de catre greci si slavi) nu admiteau sacrificarea de fiinte (nici animale, nici oameni), ci aduceau ofranda zeilor fructe, seminte, flori, miere si bauturi de plante aromate.

Ce trebuie sa mincam

Putem minca tot ce ne place, dar nu trebuie sa amestecam, de-a valma, proteine si hidrocarbonate. Daca aceste alimente ajung simultan in stomac, se produc niste fenomene nedorite: o categorie de alimente are nevoie de mediu acid pentru a fi digerata, cealalta – dimpotriva, de unul alcalin. De aici apar reactii de neutralizare, din care rezulta stagnarea alimentelor in stomac si intestin, fermentatia si chiar putrezirea lor.

Toxinele rezultate otravesc organismul si apar boli, care mai de care mai grave: gastrite, colite, dar si obezitate, diabet etc. Statele Unite unde s-au inventat acele hamburghere, chiftele asezate intr-o chifla, cu tot felul de mirodenii si adaosuri, precum si alte combinatii de crenvursti, in foitaj sau clatite etc., sint pe primul loc in lume la capitolul obezitate si boli de nutritie. La acestea se adauga bolile tractului digestiv, deoarece, pe linga combinatiile alimentare, organismul este afectat si de viteza cu care ajung alimentele in stomac. Iar omul modern, foarte grabit (si unde este mai grabit, decit in America!), azvirle mincarea in stomac pe nemestecate, ceea ce este o bomba cu efect distrugator.

Cum trebuie sa mincam

Se recomanda ca masa sa fie luata mereu la aceeasi ora. De aceea, trebuie sa alegem o ora potrivita cu care sa ne obisnuim. Astfel, ora de masa va crea un reflex in organism. Acesta se va obisnui cu ora de masa si se va pregati in vederea primirii alimentelor.

Durata unei mese este bine sa fie de circa 30 minute. Cu 15 minute inainte de masa este bine sa stim meniul. Este recomandat sa se manince in liniste, mestecind atent, nu sa se inghita hrana bucati. Mai bine sa ramina mincarea neterminata decit sa mincam in viteza, fara sa mestecam.

Locul in care mincam este bine sa fie linistit, confortabil. Cel mai bine este sa mincam acasa, in familie (sau, cind nu se poate sa luam masa in cercul celor apropiati, este mai bine ca fiecare sa manince de unul singur).

Ambianta placuta poate fi completata de o muzica lenta, o floare si o luminare aprinsa pe masa. La masa este bine sa purtam haine mai largi si comode, iar in picioare – papuci de casa, cit mai usori si moi. Este bine sa se evite materialele sintetice.

Nu trebuie sa ne asezam la masa cu apasare in suflet, cu proasta dispozitie, in stare de stres sau certindu-ne. La crestinii ortodocsi exista un obicei, care a existat din vechime: inainte de a incepe masa, se adreseaza ruga: Binecuvinteaza, Doamne, bucatele acestea!, iar la terminarea mesei: Multumescu-ti Tie, Doamne, pentru ce ne-ai pus pe masa!

Aceasta ruga, aducind binecuvintarea Domnului asupra bucatelor, reprezinta un fel de cod care declanseaza mecanismul sanatatii noastre. Astfel, mincind ceea ce trebuie si cind trebuie, organismul va avea un metabolism sanatos, intirziind cit mai mult imbatrinirea si, desigur, prelungind viata. Caci ce poate fi mai bun decit tineretea, sanatatea, viata!

Nora Nicolae