Legume, fructe si plante in tratamentul unor afectiuni

Caisele

Aceste fructe reprezinta un foarte bun echilibrant nervos, ele fiind fructe nutritive, antianemice si care constituie un foarte bun calmant pentru sistemul nervos, iar consumul lor in stare proaspata reprezinta un excelent aperitiv antistringent, dar si in stare uscata caisele au efecte laxative.

In consumul intern, caisele sint recomandate pentru a combate astenia fizica, anemia, insomniile si rahitismul, iar in functie de starea in care sint consumate, proaspete sau uscate, se pot folosi in cazul constipatiei sau, in cazuri opuse, si al diareei.

Extern, caisele se pot folosi si in cosmetica, reprezentind un foarte bun tonifiant al fetei.

In uzul intern, caisele se pot consuma proaspete, in compoturi sau sucul obtinut din aceste fructe.

In uzul extern, pentru cosmetica, este recomandata folosirea fructului sau a pulpei zdrobite, intinse pe fata.

Nucile

Aceste fructe inlatura efectele tulburarilor psihice, iar pentru a combate nevrozele se poate prepara o infuzie din doua-trei linguri de pulbere de frunze uscate si bine maruntite de nuc, peste care se toarna o cana cu apa clocotita (250 ml). Dupa ce se lasa acoperita aproximativ un sfert de ora, se strecoara si se beau doua-trei linguri in fiecare zi. Nevroza reprezinta un complex de tulburari psihice, care apar in special in urma suprasolicitarii sistemului nervos. In general, dupa caracterele tulburarilor, se pot deosebi mai multe tipuri de nevroze.

Neuroastenia sau nevroza astenica este unul din aceste tipuri si se caracterizeaza prin cefalee si insomnie.

Un alt fel de nevroza este si psihastenia, in care tulburarile de care sufera bolnavul sint mai ales fobiile care ii dau acestuia o senzatie permanenta de frica si de neliniste. Nevroza isterica se caracterizeaza printr-o complexitate variabila de tulburari psihice, motorii si viscero-vegetatie, iar impotriva nevrozelor se mai poate prepara o infuzie dintr-o lingurita de pulbere de frunze de rozmarin, peste care se toarna 200 ml de apa clocotita.

Se lasa acoperita timp de 10-12 ore si apoi se strecoara, dupa care se consuma o lingura la trei ore.

Bananele

Bananele sint cele mai eficiente tratamente impotriva insomniei, afirma autorii unui studiu de combatere a stresului realizat pe un site de Internet. Potrivit acestui studiu-ancheta, aproape jumatate, 40 la suta din totalul insomniacilor, sufera cel mai mult in noaptea de duminica, fata de numai 16 la suta pentru care cea mai chinuitoare noapte este cea de simbata ori 11 la suta care au mari probleme vinerea si numai 5 la suta din cei chestionati sufera de insomnie cel mai mult martea, miercurea sau joia.

Cele mai bune remedii sint bananele, afirma aceeasi persoana autorizata. O alta explicatie a noptilor de duminica in care se accentueaza aceste probleme o reprezinta alcoolul consumat in zilele dinaintea acesteia, dar este posibil sa fie vorba si de intreruperea rutinei, pentru ca un somn bun este legat si de o rutina bine stabilita, care in cursul week-end-ului este deseori bulversata.

Papadia

Papadia ajuta la controlul cantitatii de colesterol din singe. Astfel se poate prepara o infuzie din una-doua lingurite din radacina de papadie si partea aeriana la o cana de apa clocotita (250 ml). Se consuma doua-trei cani in fiecare zi, inaintea meselor principale, timp de trei saptamini.

Colesterolul este o substanta de natura lipidica, care se gaseste in mod normal in singe, in proportie de 180-220 g la mie, iar cresterea in mod exagerat a cantitatii de colesterol peste limita maxima are drept urmare aparitia aterosclerozei si a hipertensiunii arteriale.

Pentru reducerea cantitatii de colesterol din singe se pot folosi si alte plante medicinale, cum ar fi: brusturele, ciresul, visinul, fasolea, mesteacanul, paducelul, patlagina, rostopasca etc. Pentru a preveni cresterea cantitatii de colesterol in singe mai este indicat sa se prepare o infuzie din doua linguri de frunze de mesteacan la o cana de apa de 250 ml, iar in cursul racirii se adauga pentru neutralizare un virf de cutit de bicarbonat de sodiu, dupa care se beau una-doua cani de ceai pe zi. Cresterea cantitatii de colesterol in singe se poate preveni si cu ajutorul anghinarei, astfel: se prepara o infuzie dintr-o lingura de frunze de anghinare la 500 ml de apa. Jumatate din produsul astfel obtinut se consuma dimineata pe stomacul gol, dupa care se sta in repaus, pe partea dreapta, culcat in pat, timp de 30 de minute, iar restul, adica cealalta jumatate, se consuma in parti egale, cu circa 20-30 de minute inainte de mesele principale. Se urmeaza aceste cure de tratament timp de cite 20-30 de zile, cu pauze de cite o luna, efectul acestui tratament fiind dintre cele mai bune.

Mierea de albine

Amestecata cu zer este utila ca remediu impotriva extenuarii, iar trei linguri cu miere de albine si un pahar cu zer sint eficiente impotriva insomniei. Organismul uman este capabil sa suporte oboseala psihica si fizica pe o durata lunga de timp, dar pentru ca performantele sale sa fie repede restabilite, trebuie sa i se acorde, cei drept mai rar sau din cind in cind, cite un ragaz de odihna si relaxare. Medicii spun ca insomnia si stresul, fara faze de refacere, pot deveni critice pentru sanatatea noastra, iar unul din cele mai cunoscute remedii pentru extenuare este si amestecul de miere de albine cu zer. Acesta din urma, zerul, contine toate substantele vitale existente in lapte, iar mierea de albine reda energia consumata. Intr-un pahar mare cu zer de 200 ml se adauga trei lingurite cu miere de albine, iar lichidul trebuie baut incet, in cantitati mici.

Uleiul de masline

Uleiul de masline calmeaza durerile de ficat, iar aceste dureri in zona ficatului pot aparea atit din cauza excesului de alimente sau alcool, cit si pe fond psihic, din cauza stresului. Medicii naturisti recomanda pentru calmarea durerilor de ficat uleiul de masline, iar din acesta trebuie bauti zilnic 50 ml, cite o lingura la fiecare jumatate de ora, dar se poate ajunge si la 300 ml pe zi in cazul unei crize acute. Senzatia de durere se diminueaza treptat, pina la disparitia totala.

Ceapa verde

Cepa verde este recomandata de medici in nevrozele de primavara datorita continutului in potasiu, care are un rol aparte in relaxarea nervoasa. De asemenea, ceapa verde este buna pentru tratarea deficientelor hepatice si in litiaza biliara, in problemele renale si de eliminare a toxinelor, cum ar fi: uree, cloruri; in reumatism datorita continutului de potasiu necesar tesutului de lichid sinovial si in regenerarea radacinii firului de par datorita continutului specific de vitamine. De multe ori, femeile nu evita a folosi frunzele de ceapa verde pentru tratarea unflaturilor fetei, dar si pentru tratarea varicelor.

Secretul cepei verzi se afla in frunze, iar cercetatorii spun ca, daca in urma cu un secol se credea ca efectele benefice ale cepei provin din bulbul sau, recent s-a demonstrat ca frunza de ceapa detine mult mai multe substante benefice. Frunza verde a cepei de primavara are un bogat continut de radicali liberi, substante foarte reactive chimic ce faciliteaza absorbtia unor aminoacizi esentiali din proteinele animale. Acesti radicali liberi, spre deosebire de cei rezultati in organism din reactiile metabolice, sint total netoxici si inofensivi, iar medicii fiziologi au demonstrat ca un consum sporit de frunze verzi de ceapa, timp de o suta de zile, creste eficacitatea metabolismului hepatic cu peste 70 la suta, dar totusi trebuie reamintit ca proteinele sint cele mai importante substante din organism, pentru ca ele constituie suportul lui organic cu bune rezultate.

Pentru varsat de vint

n se face un decoct din doua lingurite de pulbere de radacina de Amareala (Polygala Vulgaris) care se fierb intr-o cana de lapte dulce de 200 ml. Se fierbe timp de cinci minute la foc mic, apoi se ia de pe foc si se lasa sa se infuzeze timp de 10-15 minute. Se strecoara si se ung partile afectate de mai multe ori pe zi, folosindu-se un tampon de vata medicinala;

n se procura urmatoarele plante de la PLAFAR: dafin, rasina de brad, 2 g de radacina de stinjenel, frunze de nuc, cimbrisor, tataneasca, papadie si patlagina, in total sa fie 100 g de plante, care se amesteca bine si se pun intr-un borcan. Se toarna deasupra un litru si jumatate de votca si se lasa la macerat timp de 15 zile, zilnic se amesteca acest amestec de plante cu o lingura din lemn. Borcanul sa fie legat cu o folie de plastic, iar dupa 15 zile se strecoara si se pune lichidul in sticle mici, dupa care se tamponeaza fata cu acest extract de trei-patru ori pe zi. Seara se va tampona fata cu extract de sunatoare, iar tamponul sa fie din pansament steril din doua foite. Rezultatul acestui tratament va fi eficace dupa doua-trei saptamini;

n se foloseste Bitterul suedez astfel: se umezesc zilnic, dimineata si seara inainte de culcare, locurile afectate, timp de 40 de zile, dupa care semnele de varsat de vint vor disparea. Acest tratament se poate aplica si pentru semnele si cicatricele diverse de pe corp si fata.

Pentru diabet

Se fac cure de cite trei saptamini cu varza acra, timp in care in fiecare dimineata se consuma pe stomacul gol o salata facuta dintr-o varza acra de marime mijlocie, iar in timpul tratamentului nu se va renunta la dieta diabetica stabilita de catre medic. De regula, sint necesare doua-trei cure cu pauze intre ele de cite trei saptamini, dublate de analiza glicemiei periodic, ce va indica la final valoarea acesteia normala.

Hemoragia

Hemoragia reprezinta iesirea singelui din vase si trecerea in tesuturi (hemoragii interne) sau in afara organismului (hemoragii extene).

Pentru hemoragiile interne se va apela intotdeauna si de urgenta la medic, iar pentru cele externe usoare se utilizeaza plantele medicinale naturiste cu efecte homeostatice, care contin taninuri si vitamina K.

In cazul unei hemoragii externe se poate prepara o infuzie din una-doua lingurite de flori de ciubotica-cucului la o cana de apa clocotita de 250 ml. Se lasa sa se raceasca si apoi se pun cataplasme pe locurile afectate. Tot din aceeasi planta se poate prepara un decoct dintr-o lingurita de radacini maruntite, la o cana de apa (150 ml). Ca si in cazul infuziei, se pun cataplasme pe zonele afectate, iar in cazul hemoragiilor externe se mai poate prepara si o infuzie din doua lingurite de flori de coada-soricelului la o cana cu apa clocotita (250 ml). Dupa ce se raceste, se pun cataplasme pe locurile afectate de hemoragie. Alte plante medicinale naturiste care pot fi folosite in cazul hemoragiilor externe sint: alunul, brusturele, patlagina, porumbul, salcia, urzica, stejarul etc.

Acufenele

Zgomotele pe care le avem adesea in ureche sau pe care credem ca le auzim sint pe cit de stranii, pe atit de neplacute, iar prezenta lor poate sa modifice caracterul pacientului, sa antreneze oboseala, instabilitate, insomnie, tulburari de concentrare, anxietate, stare de stres, nervozitate etc.

Huruit ca de motor, tiuituri, pocnituri etc., toate acestea sint senzatii sonore denumite acufane. Exista acufane exceptionale, care se traduc prin zgomote de origine vasculara, articulara sau musculara ce pot fi percepute atit de pacient, cit si de medic, dar si acufane subiective, ce pot fi percepute doar de pacient, pe care nici un examen de specialitate nu poate sa le depisteze. In cazurile simple, poate fi vorba despre un dop de ceara sau de o inflamare a trompei lui Eustache. Diabetul, hipertensiunea arteriala si ateroscleroza pot leza celulele senzoriale ale urechii interne, antrenind acufane, iar medicul specialist studiaza capacitatile auditive si stabileste pentru fiecare pacient, de la caz la caz, un tratament adecvat al cailor auditive centrale, care memorizeaza acufanele: medicamente, stimulatori electrici, atenuatori de zgomote etc.

Poliomielita

Aproximativ 95 la suta dintre persoanele afectate nu prezinta simptome ale bolii, iar anotimpurile de risc maxim ale acestei boli sint vara si toamna.

Poliemielita este o boala infectioasa foarte contagioasa, cauzata de trei tipuri de polivirusi, iar polivirusul este un virus cunoscut mai ales prin faptul ca distruge sistemul nervos, cauzind paralizie. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor infectate cu acest virus nu au simptome de boala, iar la celelalte acestea sint foarte slabe.

Boala apare din cauza infectiei cu virusul polimielitei, iar transmiterea poliovirusului survine cel mai adesea prin traseul oral-anal, din cauza neglijarii spalarii miinilor sau consumului de apa si consumului de mincare contaminata. Si secretiile respiratorii raspindesc polivirusul, chiar si scaunul persoanelor infectate poate sa contina excretii cu virusi timp de citeva saptamini, iar perioada de incubatie este de sapte pina la 14 zile.

Majoritatea persoanelor, 90-95 la suta, nu prezinta simptome ale bolii si aceste cazuri sint cunoscute sub denumirea de infectii inaparente. Totusi, poliomielita se manifesta diferit de la o persoana la alta, iar infectiile de poliomielita sint mai frecvente in sezonul de vara si toamna.

Poliomielita abortiva este o evolutie usoara si scurta a bolii si se manifesta prin febra foarte puternica peste 39,5 grade Celsius, lipsa poftei de mincare, greata si varsaturi, dureri in git etc., iar persoanele care sufera de aceasta forma a bolii au o stare generala proasta, insotita de constipatie si dureri abdominale.

Poliomielita monoparalitica are aceleasi simptome cu ale poliomielitei abortive, dar durerile de cap, greata si varsaturile pot fi mai accentuate. De asemenea, copilul se poate simti rau citeva zile, dupa care starea lui pare ca se imbunatateste, pentru ca apoi sa se simta rau din nou si sa aiba dureri mari ale muschilor gitului, ai coloanei vertebrale, ai bratelor si ai picioarelor, cit si o intepeneala in ceafa, de-a lungul coloanei vertebrale. In cazul poliomielitei paralitice mai poate interveni slabirea tuturor muschilor, respiratie ingreunata, stare insotita de constipatie severa, epuizarea muschilor, dificultati la inghitire, tuse slaba, piele inrosita sau patata, voce ragusita, paralizia vezicii urinare si paralizia muschilor. Alaturi de un examen clinic complet si de o examinare a starii de sanatate din trecut, se pot face analize ale secretiilor din git, a urinei si a vezicii urinare, examinarea coloanei vertebrale si punctie lombara. Este importanta pentru aflarea diagnosticului cit mai corect si cunoasterea faptului ca nu s-a efectuat vaccinarea copilului cu poliovaccin sau aceasta a fost facuta intr-un mod necorespunzator, iar un tratament adecvat nu poate fi recomandat decit de medic, pe baza virstei bolnavului, a stadiului bolii, a tolerantei fata de anumite medicamente, proceduri sau terapii posibile.

Poliomielita nu are vindecare, iar prin tratament pot fi ameliorate simptomele bolii si imbunatatita starea pacientului, dar o persoana bolnava de poliomielita nu se mai poate vindeca complet niciodata. Astfel, se recomanda odihna la pat pina cind scade febra, o dieta corespunzatoare zilnica, exercitiu minim si aplicarea de surse de caldura pentru durerile musculare. Se poate recurge si la spitalizare, in cazul persoanelor care sufera de poliomielita paralitica, iar in aceasta situatie complicatiile constau in paralizia permanenta a anumitor grupe de muschi, incluzindu-i pe cei folositi in respiratie, cit si muschii picioarelor.

Cea mai buna prevenire se poate realiza prin spalarea miinilor inainte de fiecare masa, dar mai ales prin imunizare impotriva virusului, prin vaccinare. Exista doua versiuni ale vaccinului poliomielitic, care poate fi administrat astfel: poliovaccinul inactivat (IPV), ce se administreaza prin injectii, iar administrarea acestuia nu mai provoaca poliomielita si poate fi folosit de catre persoanele care au sistemul imunitar slabit. Celalalt vaccin este poliovaccinul oral (OPV), ce nu trebuie administrat copiilor care au sistemul imunitar slabit, sufera de cancer, sint infectati cu virusul HIV, au alergie la unele antibiotice.

Stan Gheorghe