Teoria celor cinci elemente

Cezar Culda - Maestru Qigong

Cele cinci elemente se refera la cinci categorii din lumea naturala, si anume: apa, lemnul, focul, pamintul si metalul. Teoria lor considera ca toate fenomenele din Univers corespund in Natura unuia sau altuia dintre aceste elemente si ca ele se afla intr-o miscare si transformare continua.

Teoria celor cinci elemente a aparut in China in perioada dinastiilor Yin si Zhou (sec. XVI – 221 i.e.n.). Ea isi are insa radacinile in vremuri stravechi, cind chinezul, fire contemplativa, observa si nota cele mai subtile schimbari ale Naturii, orientindu-si viata si activitatile in functie de acestea.

Apa, lemnul, focul, pamintul si metalul sint considerate ca fiind cinci elemente indispensabile pentru mentinerea a tot ce este viu, reprezentind totodata si starile care stau la baza transformarilor din Natura. In lucrarea Colectia de lucruri stravechi se spune:

Hrana depinde de apa si foc. Productia depinde de metal si lemn. Pamintul da nastere tututor lucrurilor. Ele sint folosite de popor.

Desi au caracteristici diferite, cele cinci elemente depind unul de celalalt si sint inseparabile. Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii cunosteau relatiile dintre ele si le foloseau pentru a explica fenomenele lumii naturale.

Conceptul primitiv al celor cinci elemente s-a dezvoltat ulterior intr-o teorie complexa, care impreuna cu teoria Yin – Yang a servit drept metoda si instrument teoretic pentru analizarea si intelegerea tuturor fenomenelor.

In medicina traditionala chineza, teoria celor cinci elemente este aplicata pentru a explica natura organelor detinatoare de energie si a celor ce transporta energia, legaturile dintre ele, precum si relatiile dintre om si lumea naturala.

Clasificarea fenomenelor conform celor cinci elemente

Inca din preistorie omul si-a dat sema ca apa, lemnul, focul, pamintul si metalul sint indispensabile pentru viata sa de zi cu zi si ca ele au naturi diferite.

Caracteristica apei este raceala si fluiditatea, ea luind forma recipientului in care ajunge, cea a lemnului este inflorirea si cresterea, focul raspindeste caldura si lumina, pamintul da nastere tuturor lucrurilor, iar metalul se cufunda (sub actiunea propriei greutati).

In antichitate, medicii au aplicat teoria celor cinci elemente in studiul tesuturilor si organelor, stabilind anumite corespondente in functie de natura, forma si functia fiecarui organ, intre el si un anumit element.

Aceasta clasificare este tratata foarte amanuntit in cel de-al cincilea capitol al Intrebarilor fundamentale, prezentind relatia meridian – organ – element.