Terapiile comportamentale si cognitive

Terapiile comportamentale si cognitive

Recent aparute in arsenalul metodelor de psihoterapie pentru mentinerea formei fizice si psihice, terapiile comportamentale si cognitive nu pun accent pe istoria de viata a pacientului si nici pe perioada copilariei sale. Ele sint terapii de tip bref (scurte), adica totul se concentreaza asupra rezolvarii unei probleme precise.

Invatati sa aveti comportamente si ginduri bune

Anxietatea, fobia, depresia pot fi punctul de plecare pentru o terapie de lunga durata care va dezvalui putin cite putin partea ascunsa a emotiilor contrare care declanseaza starea de rau. Este un parcurs pasionant, dar si verificat din punct de vedere al eficientei. Terapiile comportamentale si cognitive (TCC) nu se aplica decit pentru partea vizibila si actuala a aisbergului, cea care cauzeaza disconfortul psihic si suferinta. Psihicul nostru este constituit sub forma unui aisberg, partea nevazuta sau scufundata a acestuia fiind afectivitatea, cea mai importanta pentru ca este baza, iar daca ceva nu este in regula aici si partea de sus se clatina. TCC sint fondate pe invatarea unor noi comportamente, plecind de la elaborarea unor noi ginduri, idei, dupa constatarea ca cele vechi nu duc la nimic bun: este vorba de a reusi miine ceea ce credem ca sintem incapabili sa facem astazi, fapt pe care l-am ratat ieri tocmai din aceasta cauza.

Terapia comportamentala, cel mai recent inaintas al TCC, utilizeaza tehnici de relaxare pentru a diminua in mod progresiv anxietatea, fobiile si obsesiile si a reda omului o viata normala. Mai nou, terapiile cognitive actioneaza asupra gindurilor, opiniilor si credintelor (numite cunostinte) deseori gresite si negative pe care le are pacientul asupra propriei persoane si asupra anturajului sau. Ele constau in inlocuirea progresiva a gindurilor precum: Nimeni nu ma place pentru ca nu sint bun de nimic prin: Am anumite capacitati si, daca doua sau trei persoane ma plac si ca alte zece ma apreciaza, atunci totul va fi bine.

Astazi, terapeutii cognitivisti utilizeaza de cele mai multe ori un cocteil concentrat din doua metode, deoarece gindurile negative genereaza un comportament ce duce la esec, ceea ce il face pe pacient timorat si ursuz, in vreme ce reusitele, chiar si cele minime, intaresc o apreciere mai pozitiva despre sine, apreciere care incurajeaza noile initiative.

Contrar terapiilor analitice, TCC nu cauta cauza tulburarilor aparute, nu se intereseaza despre istoria pacientului si nici despre copilaria sa. Ele stabilesc un obiectiv precis: peste sase luni, pacientul trebuie sa fie capabil sa iasa pe strada fara teama, sa se intereseze sa-si caute un loc de munca, sa vorbeasca normal cu mama lui sau cu seful etc.

Citeva repere istorice ale TCC

Nu exista un parinte al terapiilor comportamentale, dar Pavlov, cu reflexele sale conditionate, este considerat un deschizator al perspectivelor in acest sens. Ca si ciinele lui Pavlov, oamenii au raspunsuri automatice la stimuli, dar stim de asemenea ca exista si alte raspunsuri posibile si ca noi putem sa le punem in practica.

Cit despre terapiile cognitive putem afirma ca nu au fost intr-adevar dezvoltate decit incepind cu anii ’60 de doi psihiatri americani, Albert Ellis si Aaron Beck.

Primul a studiat episoadele depresive provenind din viziunea grandioasa pe care unii o au despre ei insisi, viziune evident contrazisa si deceptionata de realitate: vidul dintre ceea ce asteptam de la noi insine si ceea ce sintem de fapt capabili sa facem genereaza, bineinteles, aprecieri negative. Ar trebui combatuta credinta traditionala potrivit careia Tot ceea ce fac trebuie sa fie aprobat de toata lumea sau Trebuie sa ma placa toata lumea in orice moment, ceea ce nu este posibil, efectiv, sa se intimple.

Aaron Beck a studiat si a evaluat rezultatele diferitelor terapii si si-a focalizat cercetarea in sensul obtinerii eficientei si bunastarii psihice a pacientului. Terapeutul colaboreaza activ cu pacientul pentru a-l ajuta sa descopere functionarea cunostintelor sale si a-l invata sa le modifice si sa le testeze in functie de beneficiul sau, dimpotriva, de prejudiciul pe care il obtine. Sinteza dintre comportamental si cognitiv se realizeaza prin ea insasi in practica terapeutilor, intensitatea lucrului asupra cognitivului si comportamentului dovedindu-se cea mai eficace.

Modul de desfasurare a unei sedinte de terapie

In medie, o sedinta dureaza 45 de minute. Continutul ei depinde de afectiunea pacientului, dar fiecare noua sedinta este diferita de precedenta, pentru ca tot timpul trebuie sa se progreseze putin cite putin.

Prima sedinta este consacrata ascultarii libere a problemelor pacientului. In cazurile de anxietate sau de depresie, terapeutul trebuie sa consacre cel putin o alta sedinta descrierii gindurilor si comportamentelor pacientului asociate cu multiplele situatii din viata sa cotidiana in cele mai mici detalii: la ce se gindeste cind se trezeste; are sau nu pofta de mincare etc. Terapeutul poate solicita pacientului sa descrie o zi obisnuita de la trezire pina la culcare, sa stabileasca o lista cu momentele in care este cel mai angoasat.

Incepind cu a treia sau a patra sedinta, terapeutul si pacientul elaboreaza impreuna un plan ce cuprinde sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca pacientul, insotite de o agenda, in scopul modificarii progresive a comportamentului.

In cele mai multe cazuri se prevad 20 de sedinte (una pe saptamina). Terapia poate incepe cu doua sedinte pe saptamina daca perturbarea este acuta. TCC sint relativ de scurta durata: de la 3 la 6 luni. De aici incolo se considera ca exista o rezistenta, ca pacientul rezista afectiunii si ca ar trebui sa incerce o terapie analitica.

Principiul major al TCC

Trebuie sa existe un acord prealabil intre terapeut si pacient asupra sarcinilor care vor fi stabilite. Daca pacientul considera ca sint prea greu de indeplinit, este bine sa se mearga mai lent cu terapia, principalul obiectiv fiind reusita finala, chiar daca sarcinile vor fi mai modeste.

Terapeutul trebuie sa se implice permanent: sa puna intrebari, sa faca analize si evaluari, sa dea sfaturi, sa indeplineasca contractul incheiat. El trebuie, de asemenea, sa raspunda intrebarilor pacientului si sa-i clarifice toate nelamuririle ce-l pot ajuta sa inteleaga tulburarile prin care trece si sa gaseasca solutii pentru a depasi aceasta stare. Pacientul si terapeutul discuta la fiecare sedinta despre dificultatile intimpinate in efectuarea sarcinilor stabilite si modificarea lor daca se impune. In ceea ce priveste angoasele, fobiile, panica sau obsesia ce intervin de urgenta (care impiedica, de exemplu, ca pacientul sa mearga la serviciu sau sa se duca sa-si ia copiii de la scoala), se practica singura terapie comportamentala: invatarea tehnicilor de relaxare pentru a ajunge la desensibilizarea fata de atacurile de panica.

Pacientul este astfel indemnat sa se confrunte direct si progresiv cu starea de panica sau sa-si foloseasca imaginatia in asa fel incit sa vizualizeze situatia de care ii este teama. Nu se doreste punerea pacientului intr-o stare diferita, ci totul se adreseaza constiintei lui, puterii sale de discernamint, de ratiune. Problema esentiala pentru pacient este intelegerea intrebarii: Am eu oare vreun interes sa-mi pastrez acest comportament?

Indicatii

Terapiile comportamentale corecteaza un comportament, anxietatea, obsesia, incapacitatea de a face un lucru. Fobiile si tulburarile obsesionale sint cele mai actuale teme ale terapiilor comportamentale, precum si fobiile sociale care iau diferite aspecte (trac, tremurat, transpiratie) in situatii cind persoanele respective se afla sub privirile celorlalti. Asociate terapiilor cognitive, terapiile comportamentale actioneaza de asemenea asupra anorexiei, bulimiei, tabagismului, toxicomaniei, alcoolismului, anxietatii, depresiilor, insomniei, tulburarilor sexuale si esecurilor scolare. Gestionarea stresului devine un domeniu privilegiat al terapiilor cognitive. Din acest motiv metodele respective sint utilizate si pentru formarea cadrelor de conducere pentru marile intreprinderi sau alte institutii. Un alt aspect, mai apropiat de medicina, abordeaza rolul gindurilor in gestionarea durerii si importanta comportamentului in capacitatea de a dezvolta anumite boli precum cele cardiovasculare.

Contraindicatii

Tulburarile maniaco-depresive, depresiile grave care cer mai intii un tratament medicamentos sint contraindicate pentru TCC. Terapiile comportamentale si cognitive sint axate pe o afectiune precisa. Ele nu corespund pentru o stare de rau nedefinita, pentru un lucru de structurare a identitatii sau unei nevoi de a vorbi si de a fi ascultat de cineva.

Datorita terapiilor comportamentale am putut sa ma exprim cu sinceritate

Aceasta este marturia unei paciente, Maria Anton, de 35 de ani, care a urmat terapia comportamentala si cognitiva. Va prezentam in continuare experienta traita de ea drept un exemplu care v-ar putea ajuta.

Eram foarte emotiva si timorata la

serviciu si aproape ca nu mai puteam sa merg acolo in fiecare zi. Nici macar nu indrazneam sa deschid discutia cu sefii mei despre problemele mele de serviciu si cu atit mai putin sa pomenesc despre o marire de salariu cuvenita. Un terapeut comportamentalist, inspirat de scoala lui Palo Alto, m-a luminat cu privire la convingerile si prejudecatile mele: orice persoana care detinea o autoritate avea putere asupra mea, de aici fiind comportamentul meu sters si defensiv.

Terapia comportamentala si cognitiva m-a facut sa inteleg cum trebuie sa procedez pentru a-mi schimba atitudinea. Considerindu-i pe sefii mei ca pe niste indivizi normali, am putut sa ma exprim cu sinceritate si fara teama. Ei au inceput atunci sa se intereseze fata de greutatile mele... si chiar am obtinut o marire de salariu.

Steluta Indrei